Tag Archives: ea
O gara, un tren, o ea si un el
Ea venise mai devreme cu 10 minute. A avut timp sa arda si o tigara in trenul care tura deja motoarele. Din 7-8 pufaituri o terminase. Si privea pe geam, de-a lungul vagoanelor ruginite. A stins-o la jumatate, apasand tare in scrumiera plina de mucuri lasate de calatori, in fuga. Si-a rasucit privirea cu miscari [...]
despre vremuri
cand imi spuneai si nu credeam, cand ma rugai si nu voiam, cand ma mangaiai si nu simteam, cand zambeai si nu vedeam, cand imi cantai si nu auzeam, cand ma visai si nu existam, cand ma rugai si ma prefaceam, cand plangeai si nu-mi doream, cand respirai si nu inspiram, cand erai si nu [...]
Printre versuri
aseara te-am cautat printre versurile unei melodii linistite. am bananait nauc prima strofa alaturi de soare, luna, vise si zambete. nimic nu se lega. totul era de-a valma si parca la un moment dat am si ametit. am vrut sa ma opresc, sa ma intorc acasa. curiozitatea, pe care mi-o cunosti foarte bine, m-a facut [...]
Rezultat
Fiecare dintre cei doi a ramas cu niste cuvinte din relatia aia. Ea, cu pentru prima data. El, cu pentru totdeauna.
Trenul
el asa isi propusese, sa nu mai mearga niciodata cu trenul ala. era totusi sceptic. in primul rand pentru ca frecventa lor era destul de mare, iar in al doilea rand avea nevoie de unul sa se deplaseze prin viata asta. o perioada a stat deoparte. le privea, poate uneori ceva il impingea sa urce, [...]
Aceeasi lume, aceleasi locuri. Limbaje diferite
O fixa cu privirea. Niste ochi mari, cu care voia sa cuprinda cat mai mult in putinul timp ce se scurgea pe masura ce clipea. A hotarat sa nu mai clipeasca. Era pierdere de timp. Si a ramas asa, atintit, minute in sir. Ea habar n-avea. Ea a clipit de doua ori. Din alte motive. [...]
Povestioara
Erau doi tipi si o tipa. Pe terasa la McDonald’s. Iesisera cu tavile si se uitau dupa o masa libera. Unul dintre ei: – unde stam? – aici, zice ea – pai de ce la soare? (erau mese libere si la umbra) – pai ca mi-e frig. – a, ok. Si s-au asezat. Au inceput [...]
Sa fim
Imi era de ajuns sa-ti vorbesc sau sa te privesc, recunosc. Simteam ca nu era timpul pentru altceva sau poate nu indrazneam mai mult. De fapt, eu sunt foarte timid, desi uneori stiu sa las impresia ca nu. Recunosc, sunt si neputincios. Desi uneori pare ca as fi in stare sa rup norii. Si privirea-mi [...]
verde
oftatul era singura ei sansa. era de fapt solutia care niciodata nu a dat gres. era descarcarea. in urmatoarele clipe ochii verzi i s-au umezit, iar lacrimile i s-au scurs pe obrajii matasosi. isi facusera poteci in toate aceste zile trecute, cand l-a asteptat, asa cum vorbisera, in locul ala cu mult verde. de cateva [...]
Tacerea. Mare inventie!
Spune ceva! Orice! Hai azi doar sa ne privim. Cum asa? Sa ne uitam unul la altul? Da. Altadata nu era o problema sa ne privim, fara sa ne spunem ceva. Asta era acum un an… Cu atat mai mult. Nu crezi ca ne-am cam spus tot? Nu! Uite, de exemplu, hai sa vorbim despre [...]
Incomprehensibilitate
Am stiut dintotdeauna ca existi. Si asta m-a facut sa sper. Eram sigur ca te voi intalni. Si asta m-a inveselit. Am fost convins ca o sa te plac. Si asta m-a facut sa zambesc. Privirea ta imi dadea siguranta. Si asta m-a facut fericit. Stiam ca o sa ma indragostesc. Si asta m-a bucurat. [...]
recent comments