Category Archives: ganduri
Valuri
Îmi semăn iubirea pe val; gândurile, pe stearpa câmpie a valurilor. Iubirea mea se scufundă în valurile care se succed unele după altele, asemănându-se. Se duc și ochiul nu le mai recunoaște.
Am fugit!
mare informă și mereu agitată; departe de oameni, valurile tale amuțesc; nimic nu stă în calea curgerii lor; dar nimeni nu le poate auzi tăcerea… ma-ntorc. în august. cu poze. over.
Nu-ți pregăti bucuriile!
Nu incerca niciodata să-ți regăsești trecutul în viitor. Ia din fiecare clipă noutatea ei, care nu seamănă cu nimic din ceea ce ai trăit până atunci, și nu-ți pregăti bucuriile; află că în locul bucuriei pregătite te va surprinde o altă bucurie. Vai ție, dacă spui că fericirea ta a murit pentru că nu ți-o [...]
Același anotimp, culori diferite
Vei privi totul în trecere și nu te vei opri niciunde. Important e felul cum privești și nu ceea ce privești. Tot ceea ce păstrezi în tine în chip de cunoștințe distincte va rămâne îndepărtat de tine în vecii vecilor.
Că omul e născut pentru fericire, ne-o arată întreaga natură
Visez la noi armonii. O artă a cuvintelor mai subtilă și mai sinceră; și care nu încearcă să dovedească ceva. Cine îmi va elibera spiritul de lanțurile grele ale logicii? Până și cea mai sinceră emoție a mea, de îndată ce o exprim, devine falsă.
Viitorule, cât de mult aș dori să fii infidel!
Gând al meu, ce vânt venit dinspre mare sau de la munte îți va lua cu el elanul? Pasăre albastră fremătând și bătând din aripi, tu rămâi pe acest vârf de stâncă abruptă; înaintezi până unde te poate duce prezentul, dar te avânți și evadezi în viitor. O, noi neliniști! Întrebări nepuse încă! Tulburarea mea [...]
dimineața goală de zâmbete
aș sta o mare-n vara asta. aș pune palma-n frunte și aș veghea soarele răsăritului. portocaliu sau galben, nu contează. dimineață să fie. sau val, mi-e totuna. albastru peste totul ăsta. te iubescul meu sau te iubesc meul? nici nu mai știu. și să fur trei secunde de somn cu degetele în părul tău negru. [...]
mine
Cel mai greu lucru pentru mine e să cred în propria realitate. Mereu sunt nedumerit de mine însumi şi nu înţeleg prea bine, când mă privesc acţionând, cum cel pe care-l văd acţionând este şi cel care priveşte, şi cel care se miră, şi se îndoieşte că ar putea fi actor şi spectator în acelaşi [...]
Oare când vom arde toate cărțile?…
Nu-mi este de ajuns să citesc că nisipurile plajelor sunt moi; vreau ca picioarele mele goale să le simtă… Orice cunoaștere ce n-a fost precedată de o senzație îmi este nefolositoare. N-am văzut niciodată în lumea asta vreun lucru cu adevărat frumos, fără să doresc, pe dată, ca întreaga mea dragoste să-l atingă. Îndrăgostită frumusețe [...]
Orizontule mișcător, fii tu limita mea!
Primăvară plină de indolență, Îți cer iertare. Cuprinsă de sfârșeală Inima mea se lasă-n voia ta. Gândirea mea nehotărâtă Plutește pe adierea vântului. Un șuvoi blând Mă pătrunde de miere. Ah! Să nu vezi și să nu auzi Decât prin somn. Îți primesc lumina prin pleoape, Soare care mă mângâie, Iartă-mi lenevia. Soare iertător, Soarbe [...]
Sunt
Mă instalez în acest punct din spațiu pe care-l ocup, în acest moment precis al duratei. Nu admit ca el să nu fie crucial. Îmi întind brațele cât sunt de lungi. Spun: iată sudul, iată nordul… Eu sunt un efect: voi deveni cauză. Cauză determinantă! O ocazie care nu se va mai ivi niciodată. Sunt: [...]
La dumneata
Chipul meu îmi pare cunoscut Dar nu-mi amintesc de unde. Nu cumva eşti tu Cel cu care-am râs Într-o viaţă, Lipindu-ne nasul de sufletul lumii Ca de-o vitrină? …… Pot jura Că eşti cel care s-a îndrăgostit pentru vecie De fata aceea Al cărei nume îţi scapă mereu. O, Totul îmi pare foarte cunoscut La [...]
recent comments