m-am lipsit usor de certitudine din momentul in care am inteles ca spiritul omului nu poate sa o detina. o data ce am recunoscut acest lucru, ce ne mai ramane de facut? sa ne cream certitudini sau sa acceptam surogate si sa ne straduim sa nu le socotim minciuni? sau sa invatam sa ne lipsim de ele. la asta am lucrat din tot sufletul. nu ma puteam impaca cu gandul ca aceasta lipsa l-ar putea duce pe om la disperare.
certitudini
You can follow all the replies to this entry through the comments feed
Totul este relativ, vorba lui Paunescu:
Intr-o lume relativa ce-a facut si-a desfacut
Eminescu-i remuscarea dorului de absolut.
Daca unu si cu unu nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul infinitului din noi.
cu certitudine, in viata ta n-ai nicio certitudine. totul e sub semnul incertitudinii? dubios