guest postul unui copil care a avut și el, la un moment dat, 5 ani…
de foarte mic lumea îmi vorbise despre tine. îți spuneau pe nume. ceva cu M. mie mi se parea banal. nu îmi plăcea cum sună și am vrut să-ți dau altul. mi-ar fi plăcut să te cheme cel puțin cum mă cheamă pe mine, tot cu M. aș fi vrut să nu mai intri pe gaura cheii, să fii ca toți ceilalți, care când vin la mami și la tati, bat la usă. ai venit o data la mine. nu cred că iți mai amintești. ți-am zis poezia aia, “De ce sunt fluturii colorați?”, și mă bâlbâiam tare. mi-a plăcut rău de tine atunci. m-ai lăsat să mă joc cu barba ta albă. a, și mi-ai zis despre reni și despre sănioară.
sper să nu te deranjeze rândurile astea. nu e o listă cu jucării, nici cu dulciuri, ca în anii trecuți. iți scriu pentru că mă frământă un gând: am auzit că nu exiști. moșule, așa e? nu exiști?
PS: aș vrea să-ți dau eu un suflet, să pot să te mai văd o dată, să mă întâlnesc cu tine. chiar dacă ajungi târziu și eu dorm, trezește-mă!
Vezi cum m-ai intristat tu pe mine ?
Nu stiu ce si cum dar eu mi-am facut ghetele. Si sunt la usa :)
:)
am trecut si eu prin asta, zau
Ce guest post sensibil! ..
fii treaz ca e pe aproape!