Mă enervează că albul e mare și întins, iar negrul se așterne greu peste el, asortându-l. Cuvintele sunt puține, iar ordinea lor necesită niște pauze în care-mi conturez, una câte una, ideile. Rezultatul e o înșiruire de caractere stinghere sau grupate, cuvinte, cum le spune lumea, sau fraze, care exprimă trăiri sau nu spun nimic. Aștern niște negru peste albul ăsta, care deja nu mai e alb. Încerc să asortez cele două culori. Vreau s-o fac cât mai bine, știu că ești perfecționistă și îmi place sa-ți fiu pe plac. Așa că trebuie să fac negrul să plutească pe albul rămas, iar albul, care rămâne alb, neatins, să poată respira. Sunt conștient că nu dețin toate literele și nici măcar o sutime din cuvintele necesare să fac asta, sunt conștient că virgulele sau punctele de suspans n-au putere să creeze starea pe care o am. Sunt conștient că vei simți asta, ambiția însă mă împinge la încă unul, și încă unul… Te iubescul e banal, iar dorul e hilar. Șterg, o iau de la capăt… Paranteze, paragrafe disperate, semne de exclamare, întrebări… Degeaba! Mi se pare, din nou, că am pierdut timp și am ratat înca o bucățică de alb, fără să clintești un fir de păr, fără să transmit vreo trăire. Voiam doar să-ți spun, negru pe alb, dar ce să mai, mai bine lasă! De mâine nu mai fac așa. De mâine-ți scriu…
Alb si negru
You can follow all the replies to this entry through the comments feed
si gri
Unde se duc cuvintele cand se duc? :)
Cred ca e prea dimi, matinalule
Cred ca trebuie sa te apuci si de pictura ;)
In culori
un dulce-amarui miros de tristete gri?
Recunosc ca am citit de 3 ori ca sa inteleg jumatate..
alb
Stii ce cred? Ca n-ai ratat inca o bucatica de alb. Dimpotriva.
Dar daca tu vrei sa-i scrii de maine, eu vreau sa te citesc.
Si maine. :)
:) frumos
Doamne, astea chiar sunt trairi de-ale tale?!
initial am crezut ca-i vorba de sindromul colii albe, apoi mi-am dat seama ca-i vorba doar de-o simpla defazare cromatica! ;)
da, cel mai bine e negru pe alb.