E simpatica. Frumoasa chiar. N-are prea multa scoala, dar se imbraca tot timpul la moda si asta ii da o prestanta fina. E usor adaptabila, iar independenta pe care si-o doreste, mandria de a nu cere niciodata ajutor, ii da o umbra de usoara naivitate. Accepta doar roluri principale, niciodata secundare. Iar dupa ce imbraca haina personajului, urca pe scena si face show. Rostirea replicilor o face uneori sa para nesigura, insa e vorba de stil. De arta actoriei. Orgolioasa, ca toate divele, nu recunoaste niciodata pasii facuti gresit. Albul poate sa fie negru, pentru ca puterea de convingere pe care o are e un atu. Desi imatura, regina a improvizatiilor joaca fiecare rol de parca ar fi nascuta in pielea personajului, indiferent de varsta sau sexul lui. Te face chiar sa urci pe scena si sa joci alaturi de ea…
Mai e una. De acelasi calibru. Alege roluri secundare. Nu se arunca, scepticismul fiindu-i principala trasatura. La prima vedere poate sa para mai slab pregatita si fara studii. Dar e prea matura ca sa-si faca vreo problema din cauza asta. Are siguranta ca, la un moment dat, cunoscatorii ii recunosc profesionalismul. Are scoala vietii. Si de aici stilul de a sta in umbra, in expectativa. Poarta straie modeste, niciodata la moda. Il ia pe nu in brate, chiar si cand e convinsa ca raspunsul e pozitiv. E directa si asta o face sa para nesuferita si aproape imposibil de bagat in seama. Iar rolurile ei plac rareori…
In spectacole diferite, cele doua dive sunt interesante, placute. Daca, insa, se regasesc in distributia aceleiasi piese, la finalul ultimului act, una dintre ele lasa un gust amar.
Chiar si asa, mirajul scenei te va impinge sa iei bilet si la urmatorul spectacol care le va avea ca protagoniste pe cele doua: inima si ratiune.
Doi actori, o singura scena
You can follow all the replies to this entry through the comments feed
Sa dea naiba daca nu ma gandeam la Maia Morgenstern :)
misto ;)
Nobel pentru cuvinte oameni cu inima se acorda? :)
Buna sa-ti fie inima. Si ratiunea sa-i dea voie…
traiesc momentan in preajma unor zdive din astea. sunt interesante cam 1/2 ora, crede-ma. ”arta aparentzelor” e impecabila cand nu sunt pe scena. adu-le in lumina rampei si se micsoreaza vazand cu ochii!in meschinaria lor genuina, se saboteaza pe ele insele pentru ”glorii” de 1,5 minute, renuntand la arta, principii, sentimente, umanitate. si atunci le vezi uratenia monstruoasa in toata splendoarea ei pestilentiala.
(ii ador pe spectatorii naivi, rezistenti, inocenti, refractari la micimile sufletesti si care se ascund de bunavoie in conventie, ignorand tot ce nu tine de visul dramatic. )
Stai putin! Tu nu esti perfect?
WOW!! Mda. Ei bine, pe a doua sa o ia naiba!
:)
Nu le suport pe amandoua in aceeasi piesa, oricum pe a doua n-o iau in seama. E demodata
frumos. si serios daca mi-am dat seama pana spre final despre ce vorbesti. imi venea sa fug la finalul randurilor sa ma prind :)
Eu zic ca e un singur actor
nu doua scene, un singur actor ?
Frumos. Cum, necum, sa ne bucuram ca putem merge la spectacol
..personalitate multipla? ;)
aplauze… la scena deschisa
Si ratiunea daca ar fi in locul inimii, la fel s-ar coimporta :-o
Superbe postarile tale. Imi place inima mai mult, dar cred ca impreuna creeaza un echilibru.
totusi, ce s-ar face una fara cealalta?
Excelent! Curat! follow ;)