ma duc sa-mi beau razele mele sincere de soare pe care mi le-ai lasat in gandurile albastre tacute din serile verzi-galbui cand sorbeam dragostea vesnica a lui iulie si cand frunzele chicoteau zambetul tau alb fara ca taina sa dispara pe dealurile tinere si pe campiile virgine pline de pomi dornici sa atinga cerul iar norii pufosi se luptau sa-ti alunece pe fata la fel cum buricele degetelor iti mangaie sprancenele in somnul pe care l-am baut din cana rosie cu toarta in forma de inima printre cuvintele putine si tacerea lina presarata cu buze atinse si valuri oftate limpezi precum causul mainii care tine luna in serile de mai cand macii violeti raspundesc mirosul tau aidoma unei melodii vesele cantate cu baloane de vise nesparte desarte prin timpul scurt dintre miile de ani petrecuti in soapta galbena cu papadiile moi din sufletul pur al adevarului risipit prin pielea fina a picaturilor de copil amestecate in noi doi

Post to Twitter Tweet This Post