un tip aranjat. dichisit. la patru ace. un baiat de nota 10. era in fiecare zi in statia aia. dar n-a prins niciodata autobuzul. pentru ca nu ajungea la timp. mereu ajungea la cateva minute dupa ce pleca. nici macar sa-l vada in zare nu apucase. sa zica: uite-l ma, fir-ar el al naibilui. ii spuneau ceilalti oameni ca a plecat. atunci a luat o decizie. cea mai importanta din viata lui: sa-si regleze ceasul cu cateva minute inainte. nu-l sfatuise nimeni. a fost decizia lui. era sigur ca acea chestie cu patru roti si doua usi nu-i va mai scapa. da’ de unde. a fost o decizie proasta. ca un facut, zilele urmatoare statia nu mai era acolo unde o stia. se mutase mai sus. a asteptat cateva zile tot acolo, unde stia el ca trebuie sa soseasca. degeaba. il vedea trecand. initial i s-a parut o realizare si asta. ajunsese sa se multumeasca numai sa-l vada. ca de un progres. se uita cu jind la cei aflati in el. si intrebator: da’ ei de unde au stiut? sigur, n-a durat mult. trebuia sa ia masuri. si ii era frica sa mai ia decizii. ziua urmatoare era cel mai pregatit. ceasul era dat inainte, stia si locul plecarii. avea siguranta ca nu-i va mai scapa. n-a fost asa. a ajuns la timp, la locul la care trebuie, numai ca un prieten i-a povestit, cu lacrimi in ochi, niste intamplari nasoale. iar el, ca un bun ascultator ce era, l-a urmarit marcat. dupa care i-a dat niste sfaturi bune. omul a plecat fericit. insa el si-a dat seama ca tocmai pierduse, din nou, autobuzul. era, totusi, calm. ii spusese cineva, demult, sa nu alerge niciodata dupa autobuze. ca vin mereu altele, si altele. chestia asta il linistea. intre timp a mai imbatranit. a ramas insa tot un tip aranjat. dichisit. la patru ace. un om de nota 10. il poti intalni. si acum asteapta autobuzul. numai ca acea chestie cu patru roti si doua usi are cu totul alte destinatii acum decat atunci. iar omul nostru mi s-a parut cam frustrat. oare daca l-ar fi prins in prima zi…
un om, un autobuz si o destinatie. aparent neinteresant
You can follow all the replies to this entry through the comments feed
ce trist… crezi ca a pierdut trenul (autobuzul) definitiv?
aparent neinteresant zici? E cu substrat
Ce trecwre brusca de la burice si silicoane la filosofie :)
Frumos. Ce te inspira daca nu sunt indiscreta
Ai un mod foarte placut de a aseza cuvintele. E cursiv si placut la citire. Sau parca ti-am mai spus?
Fain.
.-= Alex´s last blog ..Zidul =-.
michelle, nu cred. sunt sigur
Anna, viata
Fata de la pagina 5, eu le scriu. asezarea si-o fac singure ;)
Autobuze/trenuri din astea sunt putine in viata. Le-ai pierdut, la revedere! Frumos scris
Daca intr-o zi tipul ar renunta sa se mai duca in statie, nu ar fi sanse ca autobuzul sa vina si sa-l ia din fata casei?
.-= ipo´s last blog ..Reminder de cartier =-.
De foarte multe ori nu vedem autobuzul de cotidian. Iar cand il vedem ne spunem ca vor mai fi si altele.. de ce sa alergam?
Un autobuz numit dorinta :)
ipo, ba da. la fel cum sunt sanse sa castigam noi doi la loto 6/49
Poate trebuia sa ia tramvaiul, sa renunte la autobuz…
.-= Diana´s last blog ..Tot o blonda… =-.
very sad..
@nenea: dar joci?
.-= ipo´s last blog ..Reminder de cartier =-.
Important e sa ajungi la destinatie, mai putin important e prin ce prilej…
Cu alte cuvinte, un autobuz ne face pe noi??
:)
.-= Andi Popescu´s last blog ..Garana Jazz Festival 2009 =-.
intotdeauna va exista un “daca”….si cand prinzi autobuzul si cand l-ai ratat,pentru ca viata intotdeauna iti ofera alternativa mereu va exista intrebarea “cum ar fi fost daca….”
il stiu si eu p-ala !
Si-a dat seama ca are probleme cu sincronizarea – acum merge numai cu taxiul ! :D
.-= strongvaleriana´s last blog ..SocialVibe =-.