M-am bucurat ca un copil cand mi-ai spus ca albastrul e culoarea ta preferata. Pentru ca puteam sa fiu un nor pe care sa-l tii in palma sau pe care sa dormi. Puteam sa aduc ploaia de vara pe care stiu ca o adori. Sau puteam sa fiu cerul in care iti place adesea sa te ascunzi. As fi profitat doar eu, egoist, de zambetul tau. Puteam sa fiu marea, pentru ca stiu ca o iubesti. Si am fi putut sta imbratisati ore intregi, fara sa ne ferim de ochii indiscreti.
M-am bucurat insa degeaba. Mi-am dat seama ca albastrul nu ma avantajeaza, pentru ca m-as fi confundat foarte usor cu un nor, cu cerul, cu marea.
Despre o culoare. De exemplu, albastru
You can follow all the replies to this entry through the comments feed
..Pai si iti alegi alta culoare?
Imi plac diminetile astea
Cand esti tu insuti e cel mai bine
Ai un stil de a finaliza textele foarte ciudat. Niciodata nu stiu ce ma asteapta pana la sfarsit :)
asta e de rau sau de bine?
:) E doar un pic straniu
Ce inseamna zilele astea noroase
si mie imi place cum finalizezi textele; aici isi spune cuvantul imaginatia ta, ca la descrieri…ne mai pricepem si noi :P
mie imi place si confundabil
Si culoarea mea preferata e tot albastru :)
eu zic sa nu ne inghesuim la culoarea omului. :roll:
(respira poetic, nene, este albastrul tau. :) )
De Voronet
Cuvintele curg cu o logica fireasca iar finalul le sparge si le trimite pe fiecare la plimbare
Me2
…dar se imprastie frumos, recunoaste! :lol:
si atunci ai ales orange, culoarea lui complementara? :)