Am stiut dintotdeauna ca existi. Si asta m-a facut sa sper. Eram sigur ca te voi intalni. Si asta m-a inveselit. Am fost convins ca o sa te plac. Si asta m-a facut sa zambesc. Privirea ta imi dadea siguranta. Si asta m-a facut fericit. Stiam ca o sa ma indragostesc. Si asta m-a bucurat. Eram sigur ca am sa te iubesc. Si de-aia respiram. Serile petrecute alaturi de tine imi dadeau linistea si siguranta diminetilor. Si asta mi-a dat curajul sa inchid ochii si sa visez. Aveam certitudinea ca doar moartea ne va desparti. Si asta m-a facut sa traiesc. Eram convins ca respiram unul prin celalalt. Si asta m-a facut sa lupt. Nu am nici un dubiu ca asta e realitate. Si sunt sigur ca asta vreau.
Sau nu?
PS: Dragos Stanca a facut primii pasi in blogosfera. In speranta ca nu va scrie o data pe an, si anume de ziua lui, ii urez inspiratie maxima si un trafic nemaipomenit!
Mda. Stai tu ce stai si…
Esti cam nehotarat.
Sau nu?
Astea cum iti vin? In functie de cum te culci? Sau in functie de cum te trezesti? :)
Si cum e ma, nene, la tine sus acolo aerul? :)
Neatza
E interesanta incomprehensibilitatea asta pana la un punct
Eu zic sa te hotarasti mai repede, ca pare frumos
Normalul e doar o conventie si nimic mai mult, spunea cineva pe o alta pagina ;)
Da’ hotaraste-te mai omule :)
Te apuci si tu de poezia aia odata?
si deci ce era incomprehensibil? nu prea inteleg titlul…
nici eu, dar mi-a placut cum suna :)
o incomprehensibilitate de-a dreptul irefutabila
sau nu?
asta-i benzina cu cifra octanica ridicata … doar pt anumite motoare !
(cu ardere interna!) :)