Aseara am luat hotararea de a pacali aglomeratia din weekend de la Carrefour. Mi-am luat inima in dinti si lista de cumparaturi in mana si am pornit spre acel loc minunat de care incerc sa scap, prin fofilare, de cate ori am ocazia.
In timpul saptamanii, pe la 7-8 seara, mersul la cumparaturi in hipermarket e insa o feerie. Sunt chiar indragostit. In parcare poti sa lasi masina de-a latul, pe 3 locuri. Inauntru poti sa faci drifting cu cosul de cumparaturi. Oamenii sunt altfel. Parca nu asa infometati. Nu se calca pe picioare la legume/fructe. Nu sunt cozi la cantare. Painea nu dispare in urmatoarele doua minute dupa aranjarea ei pe rafturi. La casele de marcat nu arata ca si cum ar fi ultima zi de cumparaturi de pe planeta.
Bifez imediat cele ce erau pe lista, pun ochii pe o casiera (in timpul saptamanii, criteriul alegerii casei de marcat nu este unde e mai liber, pentru ca peste tot e liber) si tusti, la rand. Rand care era format din mine si persoana din fata mea. Sun acasa, intreb daca sigur nu mai e ceva de luat (pentru ca au mai fost cazuri) si incep sa urc produsele pe tejgheaua aia rulanta.
Ajung, schimb cateva priviri si politeturi cu domnisoara care urma sa-mi ia banii si incep sa pun in pungi.
- A, zice, asta n-are codul vizibil. Renuntati sau il schimbati?
- Pai ma duc sa-l schimb. Oricum voiam sa mai iau si niste lapte.
In spatele meu nu mai era nimeni. Asa ca imi permiteam. Ma intorc, bineinteles si cu doua iaurturi. Ca sunt bune dimineata.
- Auziti, zice simpatica domnisoara, nu va recomand iaurturile alea. Sunt de cateva zile si…
Ia uite ma, nu e numai simpatica, e si de treaba.
- A, da? Ok. Ma duc sa le duc inapoi.
Ma intorc, usor iritat totusi de plimbarile suplimentare planului si, ajuns la casa iau o cutie de prezervative. In zbor asa.
- A, zice, nu luati din alea! S-au mai plans cativa clienti de ele. Sunt gaurite!
Acuma, e o vorba: parintii si vecinii nu ti-i alegi. La casiere, pe langa parinti si vecini, mai intervine o variabila: clientii. Clienti pe care nu si-i aleg. Ele sunt alesele clientilor. Si eu o alesesem pe ea din ditamai hipermarketul. Probabil ca mecla mea trada un oarecare inceput de enervare. Asa ca a intervenit. De data asta la per tu:
- Stii, eu am glumit cu toate astea. De fapt e o pacaleala.
- Pai stai, ok, dar azi nu e 31?
- Ba da, zice, dar daca ai venit azi la cumparaturi nu mai vii si maine, nu?
- #$%#&…
Logica ei corecta de altfel! Si cand ma gandesc ca am plecat martea la hipermarket sa pacalesc aglomeratia…
PS: imi doresc foarte mult ca mandria tarii noastre, nationala de fotbal condusa de Victor Piturca, sa nu-i incurce pe austrieci diseara.

Post to Twitter Tweet This Post