Eficienta e cea mai inteligenta forma de lene
Daca aveti ceva idei de minciunele sau glumite proaste pentru maine, 1 aprilie, va astept cu drag aici. Da’ sa fie cat de cat noi si originale. Daca nu, aia e. Si-asa nu prea imi place minciuna.
PS: cica Elena Basescu ar fi strans cele 100.000 de semnaturi de care avea nevoie pentru participarea la europarlamentare.
Trebuie sa fac ceva cu parul. Clar. E mare si nu mai sta de nicio culoare. Nu se mai aranjeaza in niciun fel. Cand bate vantul zici ca sunt Kramer. Si in ultimele zile chiar a fost ceva vant. Iar mie Seifeld nu mi-a placut niciodata.
Dimineata e in toate directiile. Zici ca am visat urat si mi s-a zburlit. Arat ca fel de fel de personaje din basme. Sau din filme. Dar personaje negative, cum ar fi zmeul cel rau.
Dar nu asta ma deranjeaza cel mai tare. Ma deranjeaza ca nu am si eu un hair-stylist. Am ajuns la o varsta si n-am si eu un psiholog al parului meu. Sa merg la el si sa imi dea un sfat. Sa nu am grija aranjarii frezei. Sa-si puna amprenta pe lookul meu. Ce mi-ar fi placut sa am si eu hair-stylistul meu! Sa pot da vina pe el acum, cand nu-mi sta parul in niciun fel, de nicio culoare.
PS: titlul e un pic tras de par 
Sunt si eu, ca tot romanu, microbist. Ca cica noi la politica si la fotbal ne pricepem cel mai bine. De politicieni mi s-a luat. I-am futut in gura de ceva vreme. Curvele dracu! Nu mai am incredere in niciunul. Imi provoaca sila numai cand ii vad, iar cand ii aud imi vine pur si simplu sa vomit. Am vrut chiar sa scot unele programe din butoanele telecomenzii. N-am facut-o inca. Le-am pus insa pe la 80, 90. Sa nu ajung la ele.
La fotbal insa inca imi place sa ma uit. Nu stiu daca in campionatul nostru se poate numi fotbal ceea ce se intampla. E doar afacere. Si afara fotbalul e afacere. Insa aia mai si joaca. Adica mie mi se pare de cacat sa numesti derby un meci intre Dinamo si Steaua, dupa ce vezi Liverpool-Manchester. Beau si aia de suparare dupa infrangeri. Poate beau si inainte de meciuri. Insa cand sunt pe teren joaca. Fac spectacol. La noi spectacolul e peste tot numai pe stadion lipseste. Cacatii dracu se imbata in cantonamente, se drogheaza prin cluburi, cad pe scarile cazinourilor rupti de beti, etaleaza masini scumpe sau telefoane de mii de euro. Si tot ei intra in silentio stampa atunci cand vreun ziarist se pisa pe ei spunand adevarul.
Romania-Serbia. La mentalitate suntem deja batuti. Urmeaza sa ne bata si la fotbal. Si n-o sa le fie greu. Pentru ca manelistii nostri cocalari nu practica jocul asta. Se roaga sa aiba aia o zi proasta, joaca la Constanta pentru ca e superstitie, numai cacaturi din astea.
Citeam zilele astea ca CFR calatori a suplimentat cu vagoane trenurile de pe ruta Bucuresti – Constanta. Fanii nationalei s-au calcat in picioare pentru un bilet la meciul cu sarbii. Bilete care s-au epuizat la cateva ore dupa punerea in vanzare. Un bilet la tribuna I a ajuns sa se vandă “la negru” cu 150 de lei, desi pretul oficial este de 50 de lei. Asta pentru ca sunt fraieri care cumpara. Fraieri care inca mai spera in jocurile frumoase ale nationalei. Fraieri care inca mai spera ca generatia asta de betivi aroganti sa faca ceva.
Si da, poate sa faca ceva: sa plece-n pula mea!
E vorba despre o leapsa primita de la marul rotund.
E cu amintiri din copilarie. Numai ca nu de Creanga. Asadar. My first:
Car. Dacia 1310. Tot timpul aveam impresia ca se descompunea. In timpul mersului se auzeau tot felul de zgomote, de parca mai cadea cate ceva din ea. Insa si-a facut datoria de minune.
Trip within the borders. A fost o tabara. Nu mai stiu exact, parca Stoenesti se numea locul. Ce retin insa e faptul ca invatatoarea i-a sunat pe ai mei sa le spuna ca eu nu mai voiam sa stau. Si sa vina sa ma ia ca altfel plec pe jos acasa. (cred ca nu-mi placea mancarea) 
Trip abroad. Cu ai mei in Bulgaria. A fost din aia adhoc. Eram la mare si am zis sa trecem putin in Bulgaria. Fratimio s-a ofticat foarte tare atunci, ca el n-a fost. Asa ca nu prea mai vorbesc acum despre asta. Ca poate intra si-si aminteste. Nu vreau sa-i stric ziua
Memory. Niste soldatei de plastic. Si cu astia e o poveste funny. Ca la un moment dat ma plictisisem de ei si ce crezi? Ii legam de ata si ii atarnam pe balcon sa vad cum se bat ceilalti copii pe ei. Si mai trageam ata din cand in cand sa-i oftic pe-aia. Ma rog. Din astea.
Pet. Un hamster. Il tineam intr-un borcan din ala mare, de muraturi. Nu! Nu il tineam in muraturi. Ii pusesem niste rumegus sau nu stiu cum ii zice. Treaba e ca intr-o dimineata nebunu’ a plecat. Nu stiu cum a escaladat borcanul ala. E o enigma. Tot o enigma a ramas si unde a disparut. Ca nu l-am mai gasit pe nicaieri. Nici in ziua de azi.
Crush. As povesti de primul sarut, dar e asa mult de-atunci. De fapt, un pupic pe buze.
Discovery. Dragostea. Despre asta am mai scris. Si o sa mai scriu. Cred
Job. Am spalat intr-o vara parbrize intr-o benzinarie. Sa produc bani de mare. Si chiar a mers bine treaba.
Idol. Sebastian Bach, solistul trupei Skid Row. Ce baiat!
Creation. Faceam la lucru manual, in scoala primara. Imbracam sticle in tot felul de chestii. Nu cred ca mai stiu sa fac asta acum. Desi cu sticle mai am de-a face
O leapsa draguta asta cu datul timpului inapoi. Daca mai vrea cineva sa faca asta, e invitatul meu. Merita.
Ori m-am trezit eu cu curu-n sus si mi se pare simpatica.
Cica ce s-a gandit Metrorex? Hai sa mai schimbam, ma, noi niste nume la unele statii! De ce sa facem altele? De ce sa ne concentram pe amenajarea, imbunatatirea, iluminarea statiilor cand putem doar sa schimbam numele? Si au si un motiv baietii. Bine intemeiat: denumirile statiilor respective nu mai au legatura cu realitatile actuale!
Printre statiile ale caror nume se vor schimbate se afla Industriilor, Timpuri Noi, Apărătorii Patriei, Armata Poporului. Am inteles, industria s-a dus pulii, timpuri noi – canci, suntem in urma cu sute de ani. Da’ nici aparatorii patriei sau armata poporului nu mai sunt la moda?!
De obicei scriu textul, apoi pun titlul. Am incercat si invers. Adica am pus titlul: Decat sarac si cinstit, mai bine bogat si cinstit. Si de 3 zile incerc sa scriu ceva sub el. Nu merge. Asa ca ma opresc aici. Cand n-o sa gasesc titlu la vreun text o sa-l pun pe asta. Numai asa, sa-i fac in ciuda. Na!
PS: peste aproximativ 3 luni Cristi Minculescu isi va putea relua activitatea!
Nu vreau sa ma gandesc la Laura Andresan ca la o scriitoare. Vreau sa ramana pentru mine starul porno de odinioara. De ce a trebuit sa intre in lumea intelectualilor care scriu carti? De ce trebuie sa o cautam in biblioteci si nu in cluburile fitoase? Ea e profesoara de sex, nu formatoare de opinii. Nu vreau sa treaca de la practica la teorie. De ce sa mergem la lansarea de carte a Laurei Andresan, cand putem sa mergem la un show erotic de zile mari? Nu e nasol, dupa ce stai atata timp pe munte, ma refer la Muntele Venus, sa cobori in Academia Romana? E degradant!
Si inca ceva, Laura. Lumea asta, a intelectualilor, e o lume rea. Plina de sacali. Cu un spate deja format. Nu zic ca tu nu ai face faţă cu spatele, dar cu faţa sigur faci.
De ce sa dai autografe pe carti, cand poti da pe alte obiecte? Obiecte la care barbatii tin mai mult decat orice prefata de carte.
Si nu in ultimul rand, prin carti te adresezi barbatilor dotati cat de cat intelectual. Nu e mai simplu celorlalti? Ca-cica-creierul la noi e jos!…
