Supliment de weekend
Foto: jurnalul.ro
18 Comments 
Archive for February, 2009
Intrebarea preferata
Intrebarea preferata a alor mei e ma, mama, cand mai vii si tu pe-acasa? Apare vinerea. Telefonic. Eu asa aflu ca e vineri. E ca un memento. Bineinteles, am personalizat apelul de la ei cu o anume sonerie. Astfel, aflu ca e vineri fara sa scot telefonul din buzunar.
Deci. Canta memento. Raspund:
Salut! Ce faci?
Bine, ce sa fac, zic. La munca/prin casa/in oras/eram in baie/mancam/…
A… (pauza de cateva secunde). Pai hai atunci, ca te sun mai incolo
E, lasa. Nu-i problema. Zi!
Pai n-aveam ceva anume. Sunasem asa, sa vad ce mai faci
Ce sa fac. La munca/prin casa/in oras/eram in baie/mancam/…
A, bine. Auzi taicatu, cand mai vii si tu pe-acasa?
…
I-am repezit de cateva ori. Si s-au conformat. Acum suna mai rar. Da’ parca, totusi, prea rar. Iar – daca stau bine sa ma gandesc - ma, mama, cand mai vii si tu pe-acasa? nu suna chiar deloc urat, da’ asa suntem noi uneori, fraieri.
Vorbiti frumos, ca poate trec ai mei pe-aici, da? 
Cum sa faci nimic din nimic. Curs practic
Click pe admin, bag userul si parola, dau new post si ce crezi? Mi-am dat seama ca nu aveam ceva anume de scris. Asa ca nu scriu. Na! Stai sa dau un save draft… Asa. Ce ziceam? Nimic? Nimic. Ok… Publish…
PS: ce simpatic e cuvantul asta! Nimic
Comunitatea
Ieri dimineata m-am dat cu metroul. Si am trait o chestie ciudata. Adica nu. Interesanta. O chestie pe care n-am mai trait-o de multa vreme. De fapt nu stiu daca am mai trait-o vreodata. Aveam impresia ca toata lumea s-a trezit mai devreme sa ma vada. Priviri atintite, care ma masurau cand de jos in sus, cand de sus in jos. Cand de la stanga la dreapta, cand de la dreapta la stanga. Barbatii se uitau ca la femei goale, iar femeile – ca la masini straine. Ma priveau de parca as fi fost nominalizat la Oscar 2010. Am facut si eu imediat aceeasi chestie. Mi-am aruncat o privire catre mine. Sigur, discret asa. Si nu mi s-a parut nimic diferit fata de obicei. Imbracat eram. M-am privit in geam: in cap, parul imi statea mai bine ca niciodata. Incaltarile tocmai le facusem putin cu crema. E drept, cam in fuga, nu ca atunci cand il astept pe Mos Nicolae. Insa aratau bine.
Era ca atunci cand mergi la tara si, pe ulita, mai auzi cate o soapta: da’ asta al cui o fi? Cam asa ma priveau. Ca si cum nu eram din partea locului. Si a durat ceva. Pana cand metroul s-a oprit in statie si a luat alte personaje. Apoi, subiectii au devenit cei care au urcat. Proaspeti. Pe care i-am studiat si eu. Ma uitam ca la femei goale. Ca la masini straine. Eram de-acum veterean in acel metrou. Intrasem in comunitate. O comunitate care se marea sau se micsora odata cu fiecare statie.
Cand am coborat mi-a venit sa-i salut, de plecare. Dar n-am facut-o. Nimeni nu facea asta si n-am vrut sa par din alt sat. Insa le-am promis, in gand, ca o sa mai trec…
Comoditatea, amanarea si sutul in fund
Vreau sa ma vad cu ala care a inventat comoditatea. Vreau sa-i dau un sut in fund si sa-l injur. Tot timpul aman. Gasesc tot felul de motive sa nu fac ceva. Ba nu-mi arde, ba sunt obosit, ba azi e cam frig, ba n-am timp, ba lasa, ca poate maine. Par example: trag de mine sa merg la un film de nu mai stiu cand. Bineinteles ca prefer sa-l vad la calculator. Zic de o mie de ani ca ma duc pe jos la serviciu. Normal ca e frig acum si am amanat pana la vara. Nici nu mai stiu sa inot de cand ma pacalesc ca ma duc la o piscina seara, dupa munca.
La naiba cu comoditatea asta! Deci, cum dau de nenea ala? Ca nu mai vreau sa aman acel sut in fund. Macar atat…
Titluri
Suntem demni de scarba. Mai e putin si o sa fim demni de mila.
Prostituată la 14 ani (Evenimentul zilei)
Eleva porno, absenta la lansarea propriului film (Cancan)
Maşină ciuruită de poliţiştii argeşeni (Libertatea)
Două românce, arestate în Thailanda (Libertatea)
L-au tranşat pentru 400 € (Libertatea)
Bătaie la mall: Şeful clanului, poliţist (Jurnalul national)
Hrebenciuc ar vrea să tragă sforile şi la Rapid (Gandul)
Alessandra Mussolini: “Bărbaţii români să nu mai fie primiţi în Italia” (Cotidianul)
Tigari, calculator, soare
Uite ce e, recunosc: sunt 3 lucruri de care sunt dependent. Tigarile, pe care am incercat de multe ori sa le las sau sa le inlocuiesc cu ceva. Degeaba. Calculatorul, pe care il pornesc inainte sa fac bine ochi si il opresc noaptea, dupa ce aproape mi se inchid. Si soarele. Da, sunt dependent de el. Cand afara e soare, in mine e frumos. Cand nu, n-ai vrea sa-ti zic cum e…
Si-acum, pe bune, tu ai dependente? Ca daca aflu ca si altii au, ma mai linistesc.
PS: de ce intreaba frizerul va serviti?
