Cateodata pe bune daca nu am chef sa scriu o scrisoare. Stii? Sa iau o foaie alba, un pix si sa incropesc niste randuri catre nu-stiu-cine. Nu sa deschid calculatorul si sa trimit mail. Nu sa scriu pe mess. Sa simt pe limba amareala de la lipitul plicului. Si al timbrului postal. Apropo, mai exista cutiile alea in care se bagau plicurile cu scrisori?…
Sau stii ce imi mai vine cateodata? Sa ma duc la alimentara si sa iau niste biscuiti din aia varsati, albi si putin tari. Si sa ii mananc la o cana cu lapte, dimineata. Nu cereale cu musli. Nu iaurturi de fructe. Nu KFC sau McD…
Si stii ce n-am mai facut de mult timp? Ma, tii minte intalnirile pe care ni le dadeam? Cand ziceam: ne vedem la 5, la fantana. Ma, pai la 5 erai acolo. Nu exista sa dai bip, sau SMS sa anunti ca a intervenit ceva. Si de chestiile alea mi-e dor…
A, si mai e ceva. As vrea sa mai vad copii alergandu-se la pititea in curtea blocului. Rosii in obraji si cu pofta de viata. Urcandu-se prin copaci. Sau jucand fotbal cu o sticla de plastic la jumatate umpluta cu pietricele. Nu cu playstation-ul. Nu in locurile amenajate din mall-uri. Nu cu simulatoare.
Zilele trecute m-am vazut cu o buna prietena. N-o mai vazusem de ani buni. Si, cand ne-am despartit, i-am zis sa-mi dea userul de mess, sa tinem legatura. Am avut o mare, mare surpriza. Nu avea. Nu stia mai nimic despre messenger. Are o adresa de mail pe care nu prea o foloseste, si nu i se pare o mare inginerie calculatorul. In schimb citeste, merge la teatru, la opera, se plimba.
O fi ras de mine?…
Nu cred ca se pune problema de ras de tine. Ea are doar alte criterii de valori
La cat de repede avanseaza tehnica nu cred ca mai ai vreo sansa pentru chestia cu scrisorile prea curand.
Insa biscuiti poti sa-ti cumperi :)
Buna dimineata!
Pai scrisori inca poti scrie. Si biscuiti din aia poti manca
Asa e, una.
@Ana: erau niste ganduri. n-am zis ca nu pot :)
Adevarul este ca lumea ei (teatru, opera, plimbari) e mai sanatoasa decat a… noastra, sa ma includ si pe mine. Ca si eu stau juma’ de zi in fata calculatorului
O fericita!
‘Neata. Pai eu zic ca ar trebuii sa-ti gasesti o zi si sa incerci sa faci cateva din lucrurile astea. Nu e foarte greu de realizat si te-ai alege cu bucurii simple, care vin din lucruri marunte dar reale.
@Marco: cam adevarat
@Nicole: chiar e
@thornofrose: neata. nu e vorba de greu de realizat. suntem luati de val. facem lucruri mecanic. si intr-adevar, nu mai stim sa ne bucuram de lucrurile marunte
Incearca aceste lucruri care ti le doresti si iti vei aduce aminte de acele vremuri placute.
Sa inteleg ca esti impotriva avansarii tehnologiei? :)
@Marius: mi-am adus si fara sa le incerc. si sincer, mi-e peste mana sa scriu scrisori :)
@Zee: ai inteles gresit
:) Hai sa-ti zic: eu inca le mai scriu bunicilor scrisori, ca ei n-au internet. Si biscuitii cu lapte sunt o delicatesa. Incearca si tu!
Pai stai putin, tu nu te mai urci in copaci? :)
Si da, cutiile de pus scrisori inca exista, slava Domnului!
Salutare! Cu siguranta prietena nu a ras de tine.
In felul ei, ea e o fericita. Asa cum poate ar trebui sa mai fim si noi din cand in cand.
Stii ce? Te felicit ca uneori iti mai doresti sa mananci biscuitii aia albi si tari care nu aveau nici un gust pe vremuri (zi ca nu-i inmuiai si in apa uneori sau ca nu te uitai ca trei biscuiti se faceau cat cana). Sau ca iti vine sa scrii “de mana” si ai vrea sa mai simti gustul lipiciului de la plic :)
Hmmm…imbatranim? Deja? :D
@Mara: promit sa incerc
@amelcu: sincer, nu ma mai urc in copaci. o sa razi si tu de mine, nu? ;)
@Lia: nu cred ca e vorba de batran sau tanar, e vorba de un alt mod de a vedea lucrurile. asta nu inseamna ca nu imbatranim :)
Imbatranim, asa e viata. Macar sa imbatranim incet si frumos. ;)
Frumos, dar mai ales frumosi, thornofrose.
Adica frumoase. Lasa-i pe ei :)
Daca stim sa fim buni.. suntem si frumosi. Bunatatea si iubirea imprima frumusette si pe fetele noastre.
frumusete* :)
Corect, desi are si fardul rostul lui ;)
De imbatranit doar eu imbatranesc, ca eu am “vazut” cu nostalgie lipiciul plicului si biscuitii, ca pe ceva ce a fost cu prea mult timp in urma, si nu ca un alt mod de a vedea lucrurile :D
Na, vezi, d-aia am zis eu “nenea tanar” :))
Lasa ca te vaz io si pe tine mai incolo :))
Glumeam. Am inteles ce ai scris si am inteles si “modul” ala de gandire de care spui tu. Atata doar ca nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca parca din ce trec anii, parca din aia uneori mai avem si momente cand ne dorim lucruri care in trecut erau un mod de viata. Si na, am simtit asa ca parca incep sa imbatranesc usor, usor :)
Ziua buna!
Cu siguranta prietena ta e mult mai castigata decat tine. De fapt decat noi, calculatoristii. Insa parca e prea de tot. Internetul trebuie sa aiba locul lui. De frunte. Poate nici chiar ca un prieten de-al meu care isi lasa baietelul de 5 ani jumatate de zi la calculator.
De exemplu eu fara calculator si internet parca nu sunt intreg
Lia, si la mine trec anii si le vad cu nostalgie, si eu am momente in care ma gandesc la toate cele scrise si la modul ala de viata. De-aia le-am scris :)
Sau poate ai ras tu de ea?
Uite, eu merg si la teatru, citesc, ma si plimb si stau si cu orele pe calculator. Nu e nicio mare jmecherie
Suntem asa tare ancorati in cotidian incat nu mai vedem frumusetile din jurul nostru. Serviciu, trafic, casa. Asta e traseul. Pentru altceva nu mai avem timp. Sau nu vrem sa ne facem. Sau preferam, cand ajungem seara acasa, sa stam la calculator sau la televizor. Ceea ce e foarte rau.
Eu una o invidiez pe prietena ta!
@Vlad: in nici un caz
@Carla: nici macar nu era vorba de vreo jmecherie…
@Meg: ai dreptate. si eu o invidiez. mai bine am lua masuri :)
Tu cu siguranta poti lua o masura: stai mai mult cu ea. Poate se ia ;)
Acei biscuiti se numeau “populari”,daca despre aia vorbesti.Jocurile noastre din copilarie au fost inlocuite cu play-station si povestile citite cu dvd’uri sau clipuri pe youtoube.Nu,cum a fost copilaria noastra nu va mai fi in nicio generatie de-acum incolo. Din nimic gaseam un mijloc de a ne distra si a fi fericiti. Ne faceam lectiile cat puteam de repede ca sa nu pierdem intalnirea de-afara.Fi’mea nu vrea sa iasa din casa decat cand merge la scoala si la antrenamente.
…erau alte vremuri, dar parca mai frumoase.
Sunt unele persoane, cum e prietena ta, care ne compatimesc pe noi, astia dependenti de calculator si internet. Insa trebuie sa fim tari. Sa nu ne lasam :)
@Meg: nu e asa de usor
@just_me: o realitate cam nasoala
Eu as ramane totusi la KFC. Si la mail in loc de scrisoare
N-a ras. Din politete
Ce ma nimerisi, mai nene. Si mie mi-e dor de o scrisoare d-aia de care zici tu. Mai dor chiar decat de o tigara :-)
Lasa tigara, Costine! Mai bine apuca-te de scrisori :)
Si mie mi-ar placea sa mai trimit scrisori.
De Craciun am vrut sa trimit niste felicitari unor prieteni, dar mi-am dat seama ca nu aveam adresele lor. Si ar fi fost deplasat sa ii sun sa le cer. Asa ca in loc de felicitari le-am trimis e-carduri.
Intotdeauna incercam sa castigam timp. De la scurtaturile prin trafic pana chiar la trimisul salutarilor la prieteni dragi. Asa ca si eu prefer sa fac un click, sa sciu, si iar click. Si textul a plecat :)
Decat sa scriu pe hartie… sa merg la posta… si, sincer, fereasca Domnul sa ai treaba la Posta la cum se misca alea pe-acolo
@Tomata: existau agendutele alea mici cu adrese. nu mai sunt la moda :)
@Cotton: pentru ce vrem tot timpul sa castigam timp? sa ne aflam in treaba?
@Cotton, sunt doar nostalgii.. Am putea gasi timp odata intr-un an sa ducem o scrisoare la Posta si chiar sa asteptem “la coada”.. doar asa, de dragul vremurilor trecute :P .
Btw, buna ziua ! :)
buna ziua! nu, sa trimiti pe cineva la posta, in romania, inseamna sa-ti bati joc de el
@thornofrose – ca sa rezolvi ceva cu aceasta institutie numita Posta Romana, iti trebuie muuuult timp si rabdare. Eventual o zi intreaga
Buna seara!
Stiti ce-mi vine mie cateodata?
Sa dau cu cutitu-n piatra :)
Cahiar acum cand scriu asta mananc niste biscuiti cu lapte. Ceea ce va doresc si voua
@Cotton, o zi la catva ani.. nu strica, pentru… neuitare :lol:
@Zolly, foarte bine. Sa ai pofta ;)
@Nenea, ca tot ti-e dor tie de copilarie, o leapsa joci ? :) http://anestisia.blogspot.com/2009/01/cu-ce-am-gresit.html
@just_me: PÃ i ce, e dupa el? Datoria-i datorie! :lol: