Archive for January, 2009

Ce pusca mea

Tu stii cat de mult mi-am dorit sa am si eu o arma? Nu cred! Iti spun eu: foarte mult. Si, de la pistoalele cu apa, sau impuscatea – jocul copilariei – sa dea dracii daca m-am mai apropiat de vreun pistolas ceva. Din ala adevaratu’. Si cateva gloante. Tot adevarate. A, mint! M-am mai jucat cu o pusca mitraliera in armata. Dar, deh, sub ochii alora. Si nu mi-au dat-o acasa. Eu vreau un pistolas doar al meu. Sa ma joc de-a Bruce Willis prin cartier.
Am inteles ca se fura in romania ca-n codru. De la portofele pan’ la bancomate. Dar sa sparga si un depozit de armament (cica pazit) si sa plece cu armele acasa, parca e totusi prea mult. Sau nu. O sa ne trezim oare, intr-o dimineata, ca nu mai avem tara? Daca nu suntem atenti si ne fura astia tara?
M-a intristat foarte tare furtul de arme de la Ciorogarla. Ca asa de mult imi doream un pistolas…

PS: am uitat sa va intreb daca va place “n”-ul meu de sus, de pe pagina. Deci va-ntreb

Post to Twitter Tweet This Post




Si/sau fututi, si/sau cu banii luati

Ma, cum stateam io asa, la umbra crizei, ca daca criza nu era, nici ca faceam asa scriere de vis, hai sa vezi la ce ma gandeam. Desi nu e punctul meu forte.
Ma, am impresia ca, pe motiv de criza, niste patroni fac pipi altfel pe angajati zic asa: ia hai frate sa le dam noi astora de lucru sa-i rupem in doua, pe aceiasi bani. Sau chiar pe mai putini. Cat poa’ sa duca. Ca, fiind criza, astia nu sufla. Ca se uita, cum se uita romanasul – dragu’ de el – in curtea vecinului si vad ce naspa e treaba la alalaltu’. Care alalaltu’ ori munceste pe juma’ de salariu, ori e prin vreun tribunal, ca nu si-a platit ratele, ori la spital, ori la nebuni, ori, in cel mai fericit caz, acasa, unde-i placea lui cel mai mult. Si de unde va ajunge, mai devreme sau mai tarziu, sa opteze pentru una dintre locatiile mentionate mai sus.
Sigur, criza nu e in toate mintile, dar si patronii respectivi au ceva probleme la mansarda. Eu numesc asta viol. Adica angajatii aia sunt fututi abuzati fara voia lor. Mai ho, baaa! Si nu va bucurati, c-o sa v-ajunga!
Atat. La asta ma gandeam. Da’ v-am spus, nu e punctul meu forte…

Post to Twitter Tweet This Post




Deci da. O ipoteza si o intrebare

Cica nu-i subestima pe amatori! Aminteste-ti ca ei au creat arca. Profesionistii – Titanicul…
Si, ca tot am intrat in vorba, tie ti se mai vad numerele de la masina?

Post to Twitter Tweet This Post




Hai sa ne jucam putin!

Jocul se cheama de-a opusul. E foarte simplu si funny.
Eu zic: naspa. Si voi, in cor: misto.
mizerie. voi: curatenie
minciuna. adevar
ici. colo

Si acum, lovitura voastra de gratie.
Eu: romania. Voi: ?

Post to Twitter Tweet This Post




Un gand care ma sperie

De cand se numeste ca suntem “oameni mari”? Incepand cu vreo zi anume? Cu vreun an?
Sau poate e mai bine sa nu stiu.

Post to Twitter Tweet This Post




Senzational, exploziv, incredibil, nemaipomenit, cutremurator

Insemnarea anterioara, nu a avut niciun castigator.
Deci care era finalul visului. Deci erau doi castigatori ai potului. Deci al doilea castigator era ea. Deci ne-am certat si mai rau, ca trebuia sa impartim banii. Nu vreti sa stiti ce ciufut am fost ieri. Toata ziua.
Insa, pentru faptul ca m-am distrat foarte tare citind comentariile voastre si pentru faptul ca m-ati facut sa-mi treaca ciufuteala, meritati toti, fara exceptie, un premiu. De popularitate. Iata-l:

Post to Twitter Tweet This Post




Vise, taica, vise…

De obicei nu prea visez. De fapt visele exista, insa nu mi le amintesc dimineata. Iar atunci cand imi amintesc un vis, nu mai stiu daca a fost alb-negru sau color. Si nici nu ma pricep la interpretarea lor: cand visezi ca zbori ce e, cand visezi apa, cand visezi morti, cand visezi bani… Dar asta poate imi spune cineva alta data.
Uite ce vreau sa va zic. Sirul lung de nopti fara vise mi-a fost intrerupt aseara. Mai esti? Fii atent! Io sunt insurat, stii. Am o relatie solida. Frumoasa. Ma rog. Azi-noapte ce visez?! Visez ca ma cert cu a mea. Da’ stii cum? Cearta d’aia naspa. Naspa rau! Cu obiecte zburand prin casa, nimic ramas in picioare si nimic intreg. Nici noi. La cap. Injuraturi dintre cele mai urate. As putea sa va dau un exemplu, dar imi stric imaginea. Si a tinut cearta asta cam juma de ora. Nu mai stiu care dintre noi plangea. Parca ea. Si, ma rog, finalul a fost ala pe care-l vedem prin filme. Cu ea facandu-si bagajele sa plece. La ma-sa. Si eu, aprinzand-mi o tigara si punandu-mi ceva in pahar. Alcool. Si chiar terminand sticla.
Ma rog, sa nu te mai tin. Ideea e ca trebuia sa mi se intample si ceva de bine. Nu stiu cum, aflu ca sunt castigatorul marelui pot la loto. Ca stii ca norocul e invers proportional cu dragostea. Si, cum la mine dragoste nu prea mai era…
Si cand m-a lovit norocu’, ce zic eu: hai ma s-o sun sa-i spun! Ca cui sa spun si eu? (cacofonia se permite cand esti mahmur). Ca oricui i-as fi spus ar fi devenit cel mai bun prieten al meu. Si o sun…
Ce crezi ca s-a-ntamplat?
Cine nimereste finalul castiga un super filmulet. Asta ca sa raman in ton cu visul :)

Post to Twitter Tweet This Post




Ma,

de ce in toate pisoarele exista o colectie de guma de mestecat?

Post to Twitter Tweet This Post