N-ai cu cine! Niste nimicuri!
Viata de sportiv de performanta este foarte scurta. In functie de performantele si de respectul pe care il dovedesti pentru cei pe care ii reprezinti, poti ramane, macar in amintirea unora, viu.
E ca si artistul, care se face iubit de fani prin muzica lui. Fani care, apoi, ii cumpara CD-uri. Fani care, la concerte, umplu salile si stadioanele aclamandu-i numele. Si ce poate fi mai frumos decat sa-ti auzi numele scandat, in cor, de zeci de mii de oameni.
Sunt dinamovist. De ani buni. Si la bine si la rau, vorba cantecului. Desi, motive de bucurie clubul asta nu prea mi-a mai dat de ceva timp. Si am cautat sa gasesc scuze – pentru mine, in primul rand, apoi pentru cei ce ma luau la misto – si dupa ce ne-a eliminat Lazio sau Nec din UEFA, si dupa ce ne-a batut Urziceniul in campionat, si dupa infrangerea cu Brasovul, si pentru pierderea primului loc, si pentru aroganta de care dau dovada jucatorii dinamovisti, si pentru jocul slab pe care il practicau. La toate gaseam niste scuze si ma duelam in replici cu stelisti sau alti suporteri. Insa, sincer, in suflet nu eram bine. Eram constient de faptul ca niciodata imnul Ligii Campionilor nu s-a cantat pentru Dinamo, ca niciodata Dinamo n-a castigat Cupa Campionilor, ca Dinamo n-are stadion, ca Dinamo a facut cele mai proaste achizitii in ultimul timp, ca la Dinamo sunt numai aroganti, de la conducere, pana la rezerve. Toate m-au facut insa mai puternic. Sunt fan al acestei echipe, nu? La bine si la rau. Am trecut peste toate.
Aseara am vazut filmul cu cei trei: pulhac, torje si ropotan, beti, cantand manele despre Steaua. Asta e respectul lor pentru clubul Dinamo, care le da sa manance, pentru culorile alb si rosu, dar cel mai grav, pentru fanii care ar trebui sa umple stadioanele si sa le scandeze numele. Si ma gandesc, de data asta, ce scuze sa mai gasesc.
Iar raspunsul vine imediat, din suflet: RUSINE! Ati murdarit un club, niste culori, o istorie. Ivan Patzaichin are statuie in fata Parcului Sportiv Dinamo.
Voi o sa ramaneti doar in versuri de manele. In sufletele noastre: niciodata!
